Thursday, August 07, 2014

Recenzie: Point of Retreat de Colleen Hoover




         Nu știu cât de mare o să fie această recenzie, deoarece am de gând să-mi las degetele să lucreze în tendem cu mintea. Nu am niciun plan, nicio schemă, nimic. Oricum ar trebui să citiți Slam.din dragoste pentru Layken și apoi să citiți această postare sau, măcar să citit recenzia cărții Slam(și apoi să o cumpărați).

        De data aceasta avem parte de o altă abordare, povestea fiind spusă din perspectiva lui Will. Nu mă așteptam să fie așa pentru că, în ceea ce privește seria, nu m-am informat atât de mult, am vrut să fie totul o surpriză(ceea ce nu fac de obicei), având în vedere că înainte să citesc primul volum nu aveam mari așteptări(m-am înșelat, normal).

        După ce mama lui Layken moare, atât Lake și Will cât și Kel și Caulder devin mult mai apropiați; aceștia își formează o mică familie și învață să se descurce cu responsabilităție pe care le implică creșterea unor copii, dar dezvoltarea lor personală. Deja relația dintre Lake și Will s-a transformat, nu mai este doar o atracție intensă așa cum a fost prezentată la început și tocmai de aceea lucrurile se complică.(Am prevăzut că se va întâmpla asta și am sperat ca autoarea să nu continue un clișeu promovat de alții). În viața lui Will reapare Vaughn, fosta prietenă care l-a părăsit atunci când părinții lui au decedat și el a hotărât să aibă grijă de fratele său. Bineînțeles că ea trebuia să apară ca și întruchiparea suferinței și regretului și să îi explice lui Will cât de incorecte au fost acțiunile ei față de el și cum a realizat ea că el este un băiat uimitor, cum ar putea ei să fie din nou împreuna și bla, bla,bla (Clar, din modul în care am scris, se vede că cât de mult mi-a plăcut de ea. Grr!).  Will nu cedează, nu consideră că între ei doi ar mai putea fi ceva sau că sentimentele lui pentru Lake nu sunt adevărate, dar apoi Vaughn își bagă codaă unde nu îi fierbe oala(iar). Vaughn îl întreabă pe Will dacă nu cumva este cu Lake doar pentru că empatizează cu situația ei și pentru că știe cât de mult doarea să fii orfan.
        Din acel punct situația ia o turnură îngrozitoare. Lake crede că Vaughn are dreptate. Se gândește că similitudinile suferinței pe care cei doi au fost obligați să o înfrunte sunt motivul pentru care cei doi au o relație. Lake întoarece aceea întrebare pe toate părțile și analizează fiecare unghi și ajunge la concluzia că dacă părinții lor nu ar fi murit, dacă nu ar fi trebuit să își crească singuri frații, relația lor nu ar fi existat. De fapt, nici măcar nu s-ar fi cunoscut, pentru că ea nu s-ar fi mutat din Arizona. Ea nu pune la îndoială bunătatea lui Will, ea spune că tocmai aceea bunătate îl determină pe el să nu o părăsească. Lake consideră că că ceea ce simte el este empatie, compasiune, părere de rău, dar nu dragoste.
        Will, pe de altă parte, nu pune la îndoială dragostea lui pentru ea, nici măcar o secundă, iar acest lucru m-a bucurat nespus de mult. În acest volum, Will a avut șansă să îi demonstreze dragostea lui și, Doamne, s-a văzut treaba că a încercat tot ce se poate.

        În ciuda clișeului cu fosta iubită care generează probleme cu actuala, pot spune că mi-a plăcut și mai mult acest volum. Autoarea s-a axat și pe celelalte personaje, pe relațiile dintre personaje, a reușit să contrureze maturitatea altor personaje, aceasta maturitate nefiind direct proporțioală cu vârsta. Fratele lui Will scrie o poezie slam, absolut fenomenală, directă, onestă, fără înflorituri, care exprimă iubire, dar și regretul de a ști că i-a răpit lui Will ceva.
         Au apărut personaje noi care m-au amuzat teribil. O nouă familie se mută în cartierul lor, iar fetița acelei familii, Kristen,  a fost sarea ce lipsea din carte(pieprul a fost mama ei, Sherry). Kristen e inteligentă, intuitivă, directă și l-a susținut mult pe Will în lupta lui de a o recâștiga pe Lake. De asemenea, Kel și Caulder au fost mult mai prezenți, mai ales că ei o protejau pe Kristen de băieții de la școală, ce continuau să o batjocorească. Kristen a fost cucerită de slam și a scris o poezie uimitoare, cu un impact necesar asupra tuturor, așadar aș vrea să spun că această fetitță nu m-a dat pe spate.


        Ca întotdeauna, Colleen pune accentul pe sentimente, pe situații dificile, pe poezia slam fără de care niciun personaj nu ar exista cu adevărat. Tema trilogiei, ideea pricipală a poveștii, apropierea personajelor, maturizarea, cunoașterea au la bază similitudinile, întrucât suferința chiar întârește legăturile interumane, însă realitatea este că poezia slam este dialogul lor. Poezia slam vorbește pentru personaje, din personaje, cu personajele. Cominicarea din Slam și Point of Retreat nu ar exista fără poezia Slam, pentru că sentimentele lor sunt atașate de versuri și fără sentiment enu ar exista o poveste.

        Un citat care mi-a plăcut foarte mult: "Sometimes two people need to fall apart to realize how much they need to fall back together."

P.S. Acei fluturi, acele steluțe de hârtie, dar și titlul  respectă conținutul cărții.

2 comments:

  1. Recenzia e foarte interesanta iar citatul de la final e foarte adevarat ♥

    ReplyDelete
  2. Imi place mult recenzia ta si cum ai vorbit despre aceasta poveste, care pare destul de captivanta, chiar daca avem parte de cliseul cu fosta. Sper ca editura o va publica cat de curand! <3

    ReplyDelete