Recenzie: Născuți pentru a alerga de Christopher McDougall

RECENZIE:

       " Născuți pentru a alerga este o știință; este știința alegătorilor, dar una pe care nu toți o stăpânesc. Nu contează că unii sunt alergători profesioniști sau că unii sunt dornici de mișcarea, această carte este destinată tuturor, întrucât reprezintă proporțiile perfecte care îți vor îmbunătății viața. Un amalgam de oameni muncitori care își dau sufletul pe o pistă, noi descoperiri științifice, secrete vechi pe care lumea pare să le ignore, toate acestea se regăsesc în cartea lui Christopher McDougall."

        De când am terminat cartea, cred în continuare că autorul este un exemplu viu al curajului, dar și al ambiției. Voința puternică și dorința nu au fost atuu-rile lui Christopher, care a avut mereu probleme de sănătate, ce se interpuneau între el și pământ, între el și dorința lui de a alerga. Deși el nu a renunțat niciodată și  a consultat numeroși medici, durerile de picioare păreau că nu o să dispară, ceea ce era frustrant pentru un om care voia să alerge; un lucru pe care toată lumea poate să îl facă până la un anumit nivel.
        Pe site-ul editurii Preda Publishing ni se oferă câteva informații despre carte și despre autor și mi-am permis să împrumut câteva paragrafe. "Christopher McDougall a fost corespondent de razboi pentru Associated Press, iar in prezent este editor la Men’s Health. A fost de trei ori finalist in competitia National Magazine Award si a scris pentru Esquire, The New York Times Magazine, Outside, Men’s Journal si New York."
        Christopher a plecat în Mexic pentru a încropi un articol despre membrii tribului Tarahumara, despre care și Scott Jurek a scris în cartea lui Mănâncă și aleargă(recenzie AICI). Scott Jurek a fost impresionat de abilitatea lor de a alerga, deoarece părea că nu sunt umani, că mișcarea este în sângele lor și că nu depun același efort considerabil pe care un maratonist îl depune. Nici autorul cărții Născuți pentru a alerga nu poate ignora naturaleațea mișcării lor și faptul că, într-un fel, ei își folosesc piciorele ca pe un mod de apărare. 
        Tarahumara este un trib care, de-a lungul timpului, a fost supus unor decizii ce i-au inferiorizat, aducându-i la statutul de sclavi, motiv pentru care acest trib nu este dornic de a primi vizitatori; sunt destul de retrași și trăiesc în canioanele extrem de fierbinți(Copper Canyon)  ale Mexicului, exact așa cum ne-a redat și Scott atunci când a făcut această călătorie.
        Spun, cu mare admirație și uimire, că această carte este un drum menit să redescopere funcțiile vitale ale corpului omenesc și să ne învețe că simplitatea și naturalețea au fost distruse de nenumărați factori. Christopher descoperă încet-încet marele secret al acestor oameni, care sunt capabili să alerge distanțe extrem de mari, pe o arșiță necruțătoare, încălțați cu niște sandale stranii, lucrate manual, nu cu o pereche de adidași. Mai mult, cei din trib, nu suferă accidentări din cauza acestor sandale, un amănunt care surprinde pe toate lumea.
        Nu este o lectură greoie, cum se așteaptă unii, deși există și pasaje unde sunt explicate noțiuni de biomecanică, în rest scriitura este lenjeră și nu te plictisește.
        Călătoria devine revelația lui Christopher, întrucât secretul celor din trib, misterul în care erau învăluiți ei și abilitatea lor de a menține o viteză extraordinară se datorează modul de a alerga, mai precis faptului că nu poartă adidași. Se vorbește foarte mult despre diferența între alergatul desculț și alergatul în pantofi special de sport. Aici vine partea interesantă. În momentul în care o persoană aleargă desculță, tinde să aterizeze pe partea din față a tălpii, astfel evitându-se problemele de sănătate, precum durerile la nivelul genunchiului, dar situația este alta atunci când folosim pantofi de sport. Omul, într-un mod incoștient, nu mai este atent la drum, la orice denivelare, întrucât este protejat de talpa și astfel o să aterizeze pe partea din spate a tălpii, pe călcâi. Sunt multe controverse, unii îi susțin teoria, alții îl blamează, însă nu este singurul alergător care admiră tehnica tribului Tarahumara.
        Îmi permit să spun că această carte a fost unul dintre punctele de pornire, ce au evidențiat modul în care omul nu se mai conectează cu natura, cu pământul, cu ceea ce îl înconjoară; este atât de acupat să achiziționeze puterea noilor tehnologii, a noilor apariții, încât uită ce înseamnă mișcare naturală și simplitate.
        Călătoria lui Christopher a fost un nou încet, o nouă descoperire, ce i-a îmbunătățit viața și a ajutat alți maratoniști, așadar este o lectură obligatorie.

Mulțumesc preda Publishing pentru șansa de a lectura această carte. Se poate comanda de aici: Comandă On-line