Skip to main content

Recenzie: Prina iubire de James Petterson și Emily Raymond

RECENZIE:
 
        Există unele povești care nu te impresionează prin stilul elaborat, nu te impresionează prin modul complicat de a scrie și de a relata întâmplările, dar tocmai acestora li se datorează impactul emoțional. Simplitatea acestei cărți a fost extrem de vizibilă, nici nu cred că s-a încercat altceva; a fost o poveste, o amintire așternută pe o foaie, o amintire tristă, ce a reușit să se facă plăcută și să transmită emoții pozitive, să te facă să râzi.
       Nu simt că este necesar să discut despre conținut, despre modul în care se desfășoară acțiunea, deoarece descrierea spune aproape totul, iar mica parte ascunsă trebuie să o descoperiți voi.
        La prima vedere, cartea nu te îndeamnă să o citești, nu te atrage într-un mod inexplicabil, cel puțin asta s-a întâmplat în cazul meu, însă aș fi regretat dacă refuzam să citesc. Este o poveste despre călătoriile infinite, acelea care se termină brusc și totuși rezistă o veșnicie. Poate este adevărat că relațiile dintre oameni devin mai puternice atunci când ei sunt legați de un adevăr cumplit, de un secret, de o boală. Pe cei doi protagoniști, i-a legat cancerul, acesta a fost liantul prieteniei lor, conexiunea bolnăvicioasă, dar divină , care i-a unit.
        Totul este relatat într-o manieră veselă, faptele celor doi îți produc râsul, mai ales că diferențele dintre ei sunt foarte evidente; Axi este fata cuminte, iar el este derbedeul care s-a lăsat de școală, care nu dorește să citească nimic, însă e extrem de pasionat de muzica rock. Ea citează din cărți, el spune versurile melodiile. Amândoi sunt diferiți și atât de aproape unul de sufletul celuilalt. Călătoria plină de peripeții ne însoțește aproape pe toată durata cărții, paginile mi s-au scurs în mâna în doar câteva ore și, ajungând la ultimele pagini, trăgeam de ea, întrucât nu voiam să se termine, nu voiam să văd finalul iminent, pe care îl intuisem încă de la început.
        Am fost profund impresionată de sacrificiul-sper că pot să îl numesc așa- pe care Robinson l-a înfăptuit pntru Axi, el a renununțat la o parte importantă din viața lui, din existența lui, pentru a-și îndeplini promisiunea, pentru a-și petrece timpul alături de ea. A fost sprijinul și forța ei, chiar dacă nimeni nu înțelegea de ce o fată bună, deșteaptă ca ea s-a asociat cu un băiat leneș, rău ca el. Asta se întâmpla din cauza aparențelor, străinii nu l-au cunoscut niciodată pe Robison, nici Axi nu l-a cunoscut cu adevărat mereu, el i-a destăinuit informații importante aproape de final.
        Dacă v-a plăcut Sub aceeași stea de John Green, o să vă placă și această carte, cu siguranță. Nu știu cât de bine a prins la noi sau cât de mult a fost lecturată, dar eu consider că merită, grație mesajului, a frumuseții dureroase și sincere din spatele cuvintelor, a antitezei dintre personaje, a dulceții contradicției din sufletul celor doi.


Comments

  1. Recenzia este foarte frumoasa si sunt absolut convinsa de faptul ca si cartea este la fel! ^^

    ReplyDelete
  2. Suna foarte emotionant povestea si sunt sigura ca o sa-mi faca mare placere sa o citesc. :)

    ReplyDelete

Post a Comment