Tuesday, October 07, 2014

Recenzie: Tronul de cleștar de Sarah J. Maas



RECENZIE:
        Celaena este o tânără antrenată să lupte până la moarte, iar aceste abilități câștigate prin torturi groznice i-a adus titlul de Asasinul al Ardlanului. Însă acest titlu ce inspiră frică celor care îl aud, deoarece forța puterea, cruzimea răzbate din el, nu a fost suficient ca să o păstreze în siguranță pe Celaena. După ce a fost trădată, aceasta a ajuns în ocnele din Endovier, un loc, o fortăreață unde oamenii sunt maltratați, sunt tratați ca niște sclavi, un loc oribil unde cei capturați sunt abuzați și nimeni nu găsește o soluție pentru a scăpa din acel iad.
       Cu toate acestea, personajuli Celaena i se oferă o soluție și, fiind conștientă de mediul în care era condamnată pe viața, aceasta acceptă fără doar și poate. Ea este de acord să îl reprezinte pe prințul Dorin într-o competiție aprigă, luptând pe viață și pe moarte cu cei mai înzestrați hoți sau asasini ai țării.
      Antrenamentele epuizante ce se vor desfășura în Castelul de Cleștar, intrigile teșute în regat, domnițele ce își păzesc interesele cu orice preț, regele intimidant, dar și ceilalți competitori vor reflecta stările sufletești antitetice ale Celaenei, deoarece misterele castelului sunt departe de a se afla. Morțile stranii ale competitorilor, trupurile sfârtecate, o apariție uimitoare în miez de noapte, care o înfricoșează pe Celaena,
dar și problemele oamenilor ce refuză să se supună regelui o extenuează pe tânăra asasină


        Celaena, personajul principal, în jurul căreia se desfășoară acțiunea este, în mod neașteptat, foarte diferită de ceea ce aveam eu în minte. Cuvântul asasin este, în general, asociat cu termeni care inspiră cruzimea, duritarea, răceala, dezumanizarea, ruperea de suflet și de bunătate și o inteligență formidabilă, însă personajul nostru nu mi s-a părut așa. În primul rând, eu am văzut-o ca pe o domnișoară mult prea preocupată de lucrurile superficiale din palat, de baluri, de machiaj și rochii, iar un asasin, antrenat de atâta timp, nu prea se ocupă cu participarea la baluri mascate și nu acordă un interes special podoabelor, aranjamentelor. Din acest punct de vedere, nu am văzut partea de asasin, ci doar o fată imatură, așa cum sunt toate la vârsta de optsprezece ani, care avea, într-adevăr, abilitați magnifice de luptă. Totuși, titlul ei, de care se temeau toți, nu a fost de ajuns pentru ca ea să deslușească mai repede misterul acelor crime. Pentru mine, ca și cititor, nu a fost neapărat plăcut să-mi dau seama cine este vinovatul/vinovații înainte ei, pentru că, se presupune că ea a dobândit o gândire strategică și o minte iute, ageră. Dacă mă întrebați pe mine, Celaena numai demnă de titlul de asasin al Ardlanului nu este. Nu totul se rezumă la forța fizică și au fost multe momente care m-au deranajt, mai ales faptul că sentimentele ei erau neclare; ea era confuză în ceea ce-i privește pe Chaol și Dorian. Nu am înțeles acele senzații frumoase, sentimente de drag, afecțiunea pentru foarte mult timp și, poate în al doilea volum o să-mi placă și mie acele părți. De asemenea, faptul că, Celaena nu înțelegea modul detașat a lui Chaol, m s-a părut extrem de deplasat. Ea era o asasină până la urmă...și voia să fie primită cu flori, să fie ovaționată, să aibă parte de dragostea și respectul tuturor? Nici gând!


      Dorian...e foarte greu să vorbesc despre el. Nu o să mă ghidez după reputația pe care o are în regat, dar mă voi axa pe un singur lucru important, din punctul meu de vedere. Acest prinț consideră că Celaena este o fată aparte, specială, minunată și foarte rapid se angajează emoțional față de ea. Nu am înțeles absolut deloc de ce o considera acesta atât de specială și diferită față de celelalte fete. Da, este o asasină, care a făcut prăpăd în jurul ei, însă comportamentul ei nu se evidențiază în bine, față de comportamentul celorlalte domnișoare. Dorian, ori era atras de ea, așa cum a fost de foarte multe fete, ori o compătimea și a definit greșit sentimentele, ori este cam fraier. Din păcate, asta e concluzia la care am ajuns.
       Chaol este cel care m-a impresionat. Acesta a păstrat distanța în ceea ce o privește pe Celaena și i-a pus la îndoială acțiunile și modul de gândire atunci când trebuia. El a fost cel care, după ce a petrecut puțin timp cu ea, nu s-a avântat la mai mult, era mai mereu suspicios, în gardă, pregtit pentru orice. S-a ocupat foarte bine de antrenamentul ei, a dat dovadă de mult profesionalism, iar duritatea afișată se datora și faptului că dorea să o atuncă într-o formă de luptă cât mai bună. Un antrenor nu pierde vremea cu fleacuri sau lucruri drăguțe, el are grijă ca cei care vor îndrumarea lui, să fie pregătiți. Gândindu-mă bine, și acesta este o dovadă de afecțiune, întrucât el voia să o vadă pe Celaena câștigătoare, nu o învinsă și, cu siguranță, nu moartă.

        Cartea mi-a plîcut, dar nu a fost extraordinară, m-au deranjat hibele anumitor personaje, deoarece erau mult prea pregnante, sesizabile în aproape toate acțiunile desăvârșite de ei. Am avut o problemă și cu atașarea de personaje, de cadru, de ceea ce se întâmplă, iar perspectiva obiectivă nu m-a ajutat prea mult. La modul general a fost o lectură plăcută, au existat structuri ce m-au încântat prin textul narativ și abia atept să citesc al doilea volum(dacă o să am timp). Presupun că, acest prim volum,a  fost un fel de introducere, autoarea a decis să nu înceapă totul în forță și chiar sper ca volumele următoare să fie mai bine construite.

3 comments:

  1. Vroiam de mult sa citesc cartea asta, insa am tot amanat-o ca sa citesc altele.

    ReplyDelete
  2. E pe lista mea, dar cine stie cand voi avea ocazia sa o citesc. Deocamdata, n-am timp nici sa respir, dar sa mai si citesc. :)))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa sunt si eu. am citit cartea la inceputul scolii, iar recenzia a venit foarte tarziu

      Delete