Bifez fiecare calitate în minte pe măsură ce el le rostește- frică, inteligență limitată, necinste, agresivitate, egoism. El vorbește despre facțiuni. Și are dreptate când spune că fiecare pierde ceva atunci când câștigă o virtute: Neînfricații-curajoși, dar cruzi; Erudiții- inteligență, dar vanitoși; cei din Prietenie- pașnici, dar pasivi; cei din Candoare- cinstiți, însă nechibzuiți; cei din Abnegație- altruiști, dar bățoși.
- Tris
Se aplecă să-și lege șireturile.
- Deci, ai fost ostracizat de mica ta mulțime de adepți?
- Nu, îi răspund automat. Apoi adaug: poate. Dar ei nu sunt adepții mei.
- Te rog. Sunt ceva în genul Cultul lui Four.
Nu mă pot abține să nu râd.
- Ești gelos? Ai vrea și tu un Cult al Psihopaților pentru a-l numi al tău?
O sprânceană îi zvâcnește în sus.
- Dacă aș fi psihopat, până acum te-aș fi omorât în somn.
- Și, fără îndoială, ai fi adăugat globii mei oculari la colecția ta de globi oculari.
-Four și Peter
E ceva ce, de asemenea, am observat și la Four. Abnegația produce oameni profund serioși. Oameni care, automat, văd lucruri cum ar fi necesitatea, îmi spune el. Am remarcat că, atunci când oamenii trec la Neînfricați, se formează cam aceleași tipuri. Erudiții care trec la Neînfricați au tendința să devină cruzi și brutali. Cei din Candoare care trec la Neînfricați tind să devină turbulenți, câutând gâlceavă care să le crească nivelulu de adrenalină. Și cei din Abnegație care trec la Neînfricați devin...nu știu, soldați, cred.
-Amar
Nu știu care ar fi senzația să-ți detești propria istorie și, în același timp, să-ți dorești cu ardoare iubirea oamenilor care ți-au dat aceea istorie. Cum de n-am văzut niciodată schisma din inima lui? Cum de nu mi-am dat seama de faptul că, pentru fiecare parte puternică din el, există părți dureroase, sfărâmate?
- Tris
Însă mie nu mi se pare că ea ne sugerează o soluție pentru problema noastră. Am senzația că ea ne sugerează că putem cauza o problemă în plus.
- Four
- Nu ești special. Și mie în place să rănesc oameni. Pot lua cele mai crude decizii. Diferența e că eu uneori nu o fac, spre deosebire de tine, care o faci mereu, iar ăsta e lucrul care te face diabolic.
-Four
Aparțin oamenilor pe care îi iubesc, iar ei îmi aparțin mie- ei, alături de dragostea și loialitatea pe care le-o ofer, formează identitatea mea mult mai bine decât ar putea să o facă vreun cuvânt sau vreun grup de oameni.
- Tris
Comments
Post a Comment