Saturday, January 31, 2015

Recenzie: Orașe de hârtie de John Green


Multumesc Editurii Trei pentru acest volum. Daca  doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul Editurii Trei.

RECENZIE:

         Cartea mea preferată a lui John Green este Sub aceeași stea, dar Orașe de hârtie o prinde repede din urmă. O carte despre care se spune că seamănă mult cu romanul Căutând-o pe Alaska. Nu pun la îndoială acest lucru, există multe similitudini, John Green utilizează aceleași tipare, o idee asemenătoare și stropul de enigmă care-l caracterizează, însă mie(trebuie să fiu sinceră) mi-a plăcut mult mai mult Orașe de hârtie.

       Aceasta este o poveste foarte frumoasă ce trasează drumul unor adolescenți, captivi într-o societate "de hârtie", plastică, mult prea organizată, unde toată lumea se mulțumește cu ce are și uită că poate aspira la ceva mai important, la împlinire sufletească. O carte despre schimbare, despre descoperirea și acceptarea sinelui într-o lume în care esența nu este foarte importantă; oamenii își trăiesc viața prin intermediul aparențelor și uită să aprecieze ceea ce este în jurul lor.

         Quentin și Margo au fost, odată, foarte buni prieteni, însă relația lor s-a răcit și au luat-o pe drumuri separate. Grupul lor de prieteni nu coincid, interesele lor nu coincid, așadar nu mai au nimic în comun. El este stupefiat atunci când Margo se strecoară în camera lui pentru a-i propune să o ajute la realizarea planului ei de a se răzbuna pe toți cei care au dezamăgit-o. Ceea ce la început părea o idee nebunească, de neînțeles, a devenit o idee ce l-a intrigat pe Quentin, mai ales că apropierea lui Margo nu era firească. Noaptea în care Margo și-a realizat planul a reprezentat incipitul unui joc de-a v-ați ascunselea.
        Margo a dispărut și singurul care poate să o găsească, pe baza unor indicii, este Quentin.

        Margo a rămas o enigmă. Nu am reușit să o cunosc cu adevărat pe Margo, așa cum nu am reușit să o cunosc nici pe Alaska(din romanul ce se asemănă cu acesta). A fost cu adevărat stranie, a avut un comportament ce m-a pus pe gânduri și mi-a indus o stare de confuzie.
        Quentin, pe de altă parte, a fost destul de consecvent în decizii și gânduri. Un băiat bun, care nu atrage atenția, dar reușește să fie plăcut de grupul lui de prieteni. Faptul că este generos, curios, însă și o fire ce dorește să dea o mână de ajutor îl definesc precum un personaj bun, uman.
        Mi-a plăcut această carte și, așa cum spuneam mai sus, mi-a plăcut mai mult decât romanul Căutând-o pe Alaska. Dacă v-a plăcut acela, eu zic că o să vă placă și acesta, o să vă bucurați de enigmaticele personaje, de drumul lui Quentin spre dezvoltare personale și găsire a sinelui.

2 comments:

  1. Frumoasa recenzie. Am auzit de carte, dar niciodata nu am citit o recenzie. Ma intreb daca am citit Cautand-o pe Alaska si nu mi-a placut, asta imi va placea?
    Vacanta palcuta!

    ReplyDelete
  2. Multumesc la fel! Nu prea stiu ce sa zic. Pe de o parte as spune ca nu, pe de alta parte ca...da. Mai bine o imprumuti si o citesti ca sa nu dai banii pe ea degeaba.

    ReplyDelete