Monday, March 16, 2015

About beautiful people(part 6): Autoarea Ana Mănescu

   Am avut ocazia să mă bucur de răspunsurile atât de frumoase ale acestui om, dar să le și împărtășesc cu voi, cei care sunteți interesați de literatură. Ana, autoarea cărții alter.ego și a cărții Quasar, a fost foarte amabilă și ne-a transmis ceva din trăirile ei, ceva care o să vă inspire cu siguranță. Eu am recitit totul de câteva ori și pot spune că i-am sorbit cuvintele cu nesaț. Parcă ar fi venită, așa cum i-am spus, de pe altă planetă. Îmi plac gândurile ei, îmi place ea și mi-ar plăcea să o cunosc în carne și oase într-o zi.
        Ana, mulțumesc mult! A fost o adevărată plăcere!


1. Ana, spune-mi, te rog, mai multe despre tine, despre viața ta, despre Ana care se trezește în fiecare dimineață. Cum ești tu?
Cînd mă trezesc dimineața sunt ușurată, recunoscătoare, somnoroasă, înfometată și agitată. Îmi împart zilele – toate zilele – între scris, societatesicultura.ro, proiecte care sunt în genere legate de cărți, familie, oameni dragi și diverse activități care sunt deopotrivă relaxante și educaționale și/sau inspiraționale. Zilele mele cuprind aceleași elemente, însă vin mereu cu ceva nou, ceea ce e perfect pentru o persoană deopotrivă obsedată de control și îndrăgostită de împrietenirea necunoscutului.

2. Ce reprezintă pentru tine scrisul și când s-a infiltrat în viața ta această artă?
Acum simt că există dintotdeauna, că am venit împreună pe lume sau că a fost acolo, pregătit pentru mine, chiar de dinainte să mă nasc. Simt că m-a acaparat și mi-a tăiat accesul către orice alt drum, prin toate mijloacele posibile, pînă am fost pregătită să-l primesc. Mi-a intrat atît de tare în sistem, încît tot ceea ce fac e cumva legat de povești. Nu de scris, cît de povești. Prozei îi acord doar cîteva minute pe zi, dar e absolut suficient. Scriu din adîncuri, îi las timp să zacă, apoi editez la sînge. În rest am alte povești – cele pe care le scriu sau editez sau traduc, cele pe care le citesc sau le urmăresc pe ecrane ori în vibrațiile din timpane. Și, firește, cea pe care o trăiesc.

3. Cum te-ai decis că vrei să construiești un roman și ce te-a determinat să scrii alter.ego?
Nevoia/dorința/impulsul, spune-i cum vrei, a existat de dinainte să știu să scriu. Mă jucam cu lego și pioni pe cărți ilustrate, imaginîndu-mi că fotografiile acelea tocite și amărîtele jucării sunt de zeci de ori mai mari și mai fabuloase. Apoi am început să scriu. La școală și proză, aproape deodată. Basme cu mai multe descrieri decît fire narative, poezii foarte proaste, cîntece și mai rele, povestioare și vreo două romane. La 19 ani m-am mutat pe blog și acolo au început să se contureze ideile pentru alter.ego., inspirate din drama adolescentină și propria mea căutare de sine. Am știut că e prima poveste cu care chiar vreau și pot să spun ceva abia mai tîrziu, cînd mi-am găsit și disciplina de a mă întoarce zi de zi la scris. Spuneam de la 16 ani că vreau să fiu scriitoare. Cu alter.ego. am și început să fac ceva serios în sensul ăsta.

4. Ana, din ce se nasc romanele tale? Ce te inspiră?
Încep – e important acest încep, pentru că de la un punct încolo le scot din realitatea mea – din frînturi foarte intime, într-atît de intime încît uneori nici eu nu știu de unde au ieșit. Nici nu stau să le caut sorgintea cît timp mă lasă să scriu fără blocaje artistice și fără efort. Asta nu înseamnă că îmi vine ușor să creez o poveste. Transpirația, anxietatea și paranoia vin și ele, dar abia la editare, cînd chiar trebuie să transform mîzgăliturile alea (mai ales de cînd scriu de mînă) în ceva lizibil și publicabil. Dar primul draft e de obicei ușor. Cred că are de-a face cu faptul că am înțeles acum cîțiva ani că orice poate fi o lecție, așa că, la un nivel mai adînc, adesea silențios, înregistrez și transform totul.
  
5. Fata de pe coperta romanului alter.ego seamănă foarte mult cu tine. Asemănarea se transpune și în interiorul romanului, există similitudini între Ana și Sonja?
Seamănă un pic cu mine, dar, mai important, seamănă cu imaginea pe care o aveam cu Sonnja. În plus, acoperirea aceea a ochilor spune multe despre bula în care se închide împreună cu restul personajelor. Între Ana de la 19 ani și Sonnja cu certitudine există asemănări. Între mine de la aproape 26 și Sonnja e o întreagă lume, o boală, o adîncire a obsesiei de control și a anxietății, dar și o găsire a sinelui, a drumului, a oamenilor potriviți.

6. Quasar, a fost publicat recent, însă cum ai descrie această carte în cîteva cuvinte pentru a le stîrni interesul curioșilor?
E e dur, direct, greu, poetic, pisicos, erotic, oniric, anxios, întunecat, dar și absolut normal, banal chiar. E despre fiecare om și marginea prăpastiei sale.
Mai multe puteți afla de pe pagina dedicată lui de pe site-ul meu.

7. Ne poți împărtăși un citat preferat din cărțile tale?
Deschide-ţi mintea! Nu ai nevoie de substanţele astea ca să ieşi din realitate. Deschide-ţi mintea şi fii liber, fraiere, că oricum un om nu schimbă infinitul de idei şi dimensiuni, nu schimbă Lumea, dar o poţi schimba pe a ta.
Nu mai fi o insectă proastă. Metamorfoza e simplă. E doar în creierul tău. Totul e o iluzie. Frunza pe care te târăşti, scârbos. Fluturele imens, Albastru, în care te poţi transforma. Uraganele pe care inevitabil le vei stârni. Totul e doar o minciună, o conspiraţie.
Nu mai fi o insectă proastă!
Poţi fi mai bun. Poţi fi fericit. Poţi simţi şi poţi iubi cu adevărat.
Nu ai nevoie de droguri ca să îţi accelereze gândurile de fiecare dată când ai chef, ca să îţi intensifice orgasmul sau ca să îţi arate că ştii să zbori. Doar eşti fluture, ce aripa ta diafană?!
Drogul doar îţi arată că poţi. Îţi deschide mintea. Restul depinde de tine. Nu poţi fi high tot timpul. Dar poţi fi high tot timpul.
Acest fragment face parte din capitolul meu favorit din alter.ego. Din Quasar mi-e ceva mai greu să aleg, pentru că, deși lucrez deja la a patra carte, Quasarul rămîne încă preferatul meu din punct de vedere stilistic. Mai ușor ar fi să vă invit pe pagina de facebook dedicată volumului, unde postez diverse citate. Totuși, ca să-ți dau un exemplu, cred că cel de pe copertă îl rezumă perfect, dar alături de el aș mai pune unul: O să mă rog în fiecare seară. O să te rog în fiecare dimineață.
8. Ai luat în calcul publicarea în străinătate, având în vedere situația precară a cărților din România?
Nu vreau să mă gîndesc la cărțile din România ca fiind într-o situație precară. Lupt zilnic pentru ele, pentru cultură în general, și sunt înconjurată de oameni ca mine. În bula noastră, cărțile au parte de distracția vieții lor, sunt superstaruri. Și bula noastră se mărește pe zi ce trece. Acum, firește că mi-ar plăcea să ajung la un public mai larg, am în plan să traduc chiar eu cîteva fragmente în engleză, să văd cum ar prinde. Dar trăiesc în română, simt în română și scriu în română. Fiecare carte, ca oamenii, își va găsi propriul drum. Unele vor rămîne aici, altele poate vor dori să meargă pe Marte. Aș fi o mamă rea dacă aș încerca să le impun eu calea.

9. Acum, că ești un autor publicat, te simți presată sau consideri că ai o obligație față de public, astfel încât grăbești procesul scrierii?
Deloc. Să publici o poveste grăbită mi se pare nedrept față de ea. Oricum nu cred că o să am problema asta, scriu mai repede decît am nevoie ca să public o carte pe primăvară, intervalul pe care îl găsesc perfect pentru mine. Sunt destul de disciplinată încît să mă întorc în fiecare dimineață la manuscris, iar asta se simte chiar și în zilele proaste.

10. Ce îi sfătuiești pe oamenii care au un vis, în special acela de a publica o carte?
Să lupte zilnic pentru el. Mi-a trimis o fostă colegă de liceu o poză cu alter.ego. pus pe biroul ei, iar pe desktop avea o fotografie unde era scris: Tu ce ai făcut azi pentru visul tău? Deci? Tu ce mai aștepți? Fugi de pe blogul acesta, nu înainte de a-l ține minte pentru viitoare lecturi, și dă-i bătaie! Nimic nu e mai frumos decît să te trezești grăbit să te apuci de treabă și să te culci entuziasmat pentru a doua zi. 

1 comment:

  1. Îți mulțumesc pentru întrebări și pentru cuvintele frumoase! Mult succes în continuare ^_^

    ReplyDelete