Recenzie: Fărâme de șoapte de Amie Kaufman și Megan Spooner

 
Mulțumesc foarte mult editurii Trei pentru șansa de a lectura acest volum minunat.

RECENZIE: 
 
     Un volum uimitor în care lupta principala este cea interioară; sentimente contradictorii, principii distruse, o realitate distorsionată, alegeri dificile, trădări, oameni pierduți pentru totdeauna în vârtejul minciunilor, toate se împletesc cu ritmul alert al volumului Fărâme de Șoapte.

     Jubilee Chase sau Lee, așa cum este numită de subalternii ei, este căpitan și face parte din forțele trimise pe Avon să-i supună pe coloniștii rebeli ai acestei planete terraformate. Inteligența, abilitatea, duritatea, deciziile drastice, atitudinea bărbătească au transformat căpitanul într-un nume de temut, cunoscut de coloniștii rebeli. Aparența este bine susținută de comportamentul lui Jubilee, care pare a fi de piatră, însă adevărul nu este acesta. Jubilee a crescut pe Verona, iar experiența trumatizantă trăită la o vârstă fragedă a determinat-o pe aceasta să adopte un alt comportament, dar și altă atitudine față de viață și ceea ce o înconjoară. Ea este soldatul cunoscut pentru faptul că nu o afectează Furia, iar unii spun că se întâmpla asta, deoarece ea nu are inimă sau sentimente.

     Flynn conduce revolta împotriva corporatiștilor care nu și-au respectat promisiunea de a transforma planetele ospitaliere în unele pe care se poate trăi; este un tânăr calculat, ce nu consideră că pentru a învinge este nevoie de forța fizică și nu dorește să amplifice starea de război în care se află cele două tabere. El crede că cineva împiedică dezvotlarea planetei, iar in ritmul acesta Avon nu va trece cu succes de inspecția planetară și nu vor fi declarați independenți. Viața pentru coloniștii rebeli, pentru oameni este îngrozitoare, întrucât nu există condiții bune, nu există ceva care să le facă viața mai ușoară. Dezvoltarea planetei este, aproape, insesizabilă. Nimic nu se schimbă, iar Flynn dorește să acționeze în privința asta.

     Atât Jubilee, cât și Flynn își cunosc teritoriul, astfel că sunt capabili să se descurce în orice situație. E unul dintre aspectele care mi-au plăcut mult, aceea siguranță pe care o aveau în general. Și acțiunea. Nu prea aveau șansă să tărăgăneze lucrurile, întrucât mereu se întâmpla ceva ce tulbura liniștea celor două tabere. Diferențele dintre cele două personaje sunt, pur și simplu, foarte bine puctate și tocmai ele constituie un motiv de apropiere. Cu cât se cunosc mai mult, cu atât au impresia că nu știu nimic unul despre celălalt. Foarte frumosă mi s-a părut fluiditatea poveștii și a idilei dintre cei doi. Sincer, au fost multe momente care au spulberat orice șansă de a se dezolva o poveste de iubire; după unele scene îți este foarte greu să crezi că se poate înfiripa ceva între Jubilee și Flynn.
Așa mult aș vrea să vă povestesc despre acele pasaje infiltrate în poveste, despre vise și acele șoapte, dar vreau să citiți și voi cartea, să descoperiți lumea din acest volum. Dacă v-a plăcut Cioburi de stele, trebuie să vă placă și acest volum mult mai alert și mai emoționant.