Wednesday, September 23, 2015

Recenzie: Fața în palme de Maria Heller

 






Ficțiunea are puterea de a schimba prejudecățile oamenilor și poate spulbera tăcerea și miturile care înconjoară acest subiect.
           
                          Maria Heller.









     O să încep prin  a spune că, spre deosebire de alte dăți când trebuie să citesc o carte și pot doar să sper că îmi va plăcea, în ceea ce privește Fața în palme am fost sigură că nu o să am motive de nemulțumire. Eu am citit La început a fost minciuna (recenzie AICI) și, chiar dacă acest roman nu este scris de aceeași persoană, mi-am dat seama că fetele astea nu scriu doar de dragul de a scrie și nu aruncă trei cuvinte pe hârtie doar ca să se simtă și ele autoare. Nu, dimpotrivă, atât Oana, cât și Maria au scris două romane în care se recunoaște interesul, munca, efortul, aceasta-i părerea mea; de fapt, nu ne putem imagina cu adevărat efortul lor, dar putem aprecia ceea ce se vede: romanele. Pornind de la carte, am vorbit mai de mult despre proiectul Convergent, al autoarelor Oana și Maria Heller. Convergent este o serie de opt romane (dintre care două au fost publicate) care îmbină diferite ramuri ale artei, cărțile fiind acompaniate de benzi desenate, un mod de exprimare vizual puternic. Convergent este un proiect la care Oana și Maria Heller lucrează împreună. Romanele din această serie se succed în zig-zag între cele două scriitoare: un roman de Oana Heller fiind urmat de unul de Maria Heller și tot așa. Pe lângă seria de romane, proiectul Convergent include în aceași fir narativ mai multe povești ce se conturează în forma unor benzi desenate. Ilustrațiile, benzile desenate și întreaga latură artistică a proiectului este creată exclusiv de către autoarele romanelor. Romanele se pot citi separat, însă am observat că unele personaje din La început a fost minciuna se regăsesc și în Fața în palme, așadar poveștile sunt conectate.

     Oricum, sunt aici să vorbesc despre Fața în palme, deși îmi este greu să separ autoarele. Tema centrală a romanului este abuzul și modul în care acesta influențează indivizii de-a lungul vieții. Am fost interesată de subiect, deoarece consider că românii nu sunt oameni informați  și au tendința să nu vorbească despre astfel de lucruri, crezând că așa pot să ascundă realitatea.     
     Dar romanul nu pune în evidență doar problema abuzului, ci diferite tipuri de caracter, diferite realații: de prietenie, de dragoste, relați bazate pe obișnuință sau influență, subiecte precum discriminarea.  Acțiunea se desfășoară pe o perioadă relativ scurtă: din 4 mai 2010 - 19 iunie 2010, însă amploarea evenimentelor face ca totul să pară ce se întinde pe o durată mai mare. 
     Personajele participante la acțiune au propriile lor dificultăți în a se regăsi. Mi-a plăcut mult faptul că, pe măsură ce citești, ești capabil să conturezi singur tipurile de caracter; dacă ești atent poți realiza o scurtă caracterizare pentru fiecare și sunt sigură că, cel puțin un personaj din roman are un corespondent în viața reala a fiecăruia dintre noi. Diferențele dintre personaje înseamnă diversitate. Imaginați-vă cum ar fi să citiți o carte în care toate personajele gândesc la fel! Plictisitor? Tocmai pentru că întruchipează indivizi diferiți, personajele - gândurile lor, intențiile, perspectiva asupra vieții - aduc în fața cititorilor situații ipotetice în care orice s-ar putea afla. Și în acest roman este utilizată pluriperspectiva (adică mai multe personaje nataroare), iar asta ne oferă o privire amplă asupra acțiunii; perspectiva homodiegetică și timpul prezent îl fac pe cititor să creadă că sunt în pielea personajului (sau a personajelor, având în vedere că fiecare personaj are "un drept la replică"). În roman se regăsesc personaje care provin din diferite medii, care au o anumită educație și anumite experiențe pe baza cărora se ghidează în viață. Dacă unii oameni sunt maturi, preocupați de activități intelectuale, alții au un comportament copilăresc, chiar rebel. Cei doi frați gemeni, Silvana și Sevan seamănă izbitor de tare, însă asemănarea se referă strict la fizic. Comportamentul acestora este cât se poate de diferit. Mara este fata trumatizată ce are probleme în a-și controla furia. Arne și Simona sunt oamenii maturi, instruiți, care veghează asupra celor doi gemeni, însă a căror căsnicie este distrusă; complăcându-se într-o relație care nu îi mai face fericiți, în care amândoi suferă. Andi și Tim sunt oamenii care au susținut-o din toate punctele de vedere pe Mara, atunci când ea nu era decât o povară pentru familie; făcând parte dintr-un grup unde era foarte importantă distracția, modalitățile nebunești de a te simți bine, Tim și Andi au trecut de la adolescenții rebeli, la aripa protectoare a Marei.


      
 - Toate personajele
 
Și(pam-pam) ne întâlnim cu unul dintre personajele romanului La început a fost minciuna, Thouma, colegul lui Sevan de clasă, ale cărui replici ironice nu au trecut neobservate, dar și cu Tatiana Albu, femeia care nu-i simplifică existența lui Thouma în romanul Oanei.
     


     Un prim motiv pentru care am știut că îmi va plăcea romanul este începutul. Discuția dintre Sevan și Silvana a fost încântătoare, mai ales că subiecul contradictoriu dintre cei doi nu îmi este străin. Silvana și Sevan sunt frați gemeni, dar relația lor nu face ca totul să fie roz. Diferența dintre caracterul celor doi este mereu un subiect de discuție și produce adevărate polemici. Nu este de ajuns să existe o relație de rudenie între două persoane pentru ca acestea să se înțeleagă. Cuvintele Silvanei... Zici că cineva mi-a pătruns în minte cu mult timp în urmă și a sustras de acolo esențialul. I-am dat dreptate Silvanei, tocmai pentru că eu cred aceleași lucruri. Subiectul atins se referea la a avea un scop în viață. Fiind două persoane complet diferite, Silvana și Sevan au o altă percepție asupra vieții. În timp ce Silvana se străduiește să evolueze și să-și consolideze drumul ales în viață prin muncă, efort, dăruire, Sevan se consideră alienat de toți și toate. Silvana accentuează însă un lucru frapant și – încă o dată spun, cred cu desăvârșire în ceea ce încerca să explice – și anume că reușita unui om nu depinde de eventualul talent nativ, de noroc, de cum s-au aliniat stele și cum a bătut vântul, reușita unui om nu înseamnă că acela s-a născut cu o stea în frunte, ci înseamnă că acel om a muncit, a muncit mult și a sacrificat și mai multe pentru a-și îndeplini scopul în viață. În asta constă marea diferență dintre Sevan și Silvana. Trebuie să recunosc, totuși, că nu îl poți blama pe Sevan în totalitate; există și oameni pentru care propria persoană este o enigmă, astfel că lumea întreagă ajunge să fie la fel. De asemenea, dacă vrem să fim cinstiți cu noi înșine, vom recunoaște că, de multe ori, alegem să ne îndepărtăm de unii oameni: cum s-a îndepărtat Sevan de sora sa. Când convingerile, principiile, modul nostru de a gândi, de a vedea lumea nu este în concordanță cu a celor de lângă noi, alegem să ne îndepărtăm și să căutăm, într-un fel, persoane care sunt pe aceeași lungime de undă cu noi. Nici nu cred că se poate altfel, întrucât o relație de orice fel pornește în momentul în care găsim simillitudini între noi și respectiva persoană. Dacă acestea nu există nu cred că este favorizată o anumită apropiere. Așa că, alienarea resimțită de Sevan îl determină cumva să simtă că este ceva în neregulă cu el; nu se consideră special sau unic, ci diferit (iar asta nu e neapărat un lucru bun pentru el). Eu îi dau dreptate Silvanei în ceea ce privește multe lucruri (apropo de asta, la pagina 29 ea spune o chestie foarte mișto despre adolescenți și, din nou, sunt total de acord), însă nu-l pot desconsidera pe Sevan din cauza modului de a fi. Este o lume ciudată, oamenii sunt, de multe ori, cei care se încăpățânează să rănească, să doboare, să facă respingă ce nu li se pare normal. Poate nu suntem normali pentru alții, dar asta nu ne transformă nici în ciudați. În plus, Sevan este modelat de evenimetele și oamenii care au intervenit în viața lui. Dacă pe Silvana eșecul o motiva, pe Sevan îl demoraliza complet. Sevan poate fi relaționat cel mai bine cu trei personaje: Mara, Arne și Silvana. Relația cu Silvana este deteriorată de conflicte. Între el și Mara există o relație de prietenie ce suferă modificări la un moment dat, pe măsură ce Sevan îndrăznește să-i mărturisească conflictul interior care-l macină: relația anormală cu omul care i-a schimbat cursul existenței. Relația dintre Sevan și Arne este una foarte complicată și complexă, susținând ideea romanului: abuzul.



     "Știi ce fac oamenii proști ca să poate trăi încontinuare în băltuța lor caldă de mediocritate? Își spun că oamenii care ajung să fie buni într-un domeniu au ceva în plus față de ei. Asta își spun și cu asta se conving pe sine că e ok să fie niște oameni mediocri lipsiți de ambiție.(...). Își spun că(...) sunt cumva favorizați de soartă, fiindcă au un talent sau o pasiune care le-a picat din cer." Silvana



     

     Mara este prietena lui Sevan din momentul în care aceasta a salvat doi pui de pisică, a venit cu ei la școală și a fost nevoită să se încreadă în Sevan pentru a-i păstra; ea este personajul care pare a se fi născut sub o stea nenorocoasă. Primii ani din viață a trăit într-un mediu nefast, alături de un tată alcoolic și o mamă care era total supusă abuzului, fapt ce i-a îngreunat existența și dezvoltarea normală. Apoi, deși decorul s-a schimbat, iar noul soț al mamei sale părea un om bun, decent, care o asculta și o iubea, Mara a învățat că noțiunea de iubire este distorsionată în concepția altor persoane. Pentru o lungă perioadă de timp, Mara a fost supusă unui nou abuz pe care l-a acceptat la început deoarece așa i se părea normal, apoi pentru că nu știa cum să se desprindă din situația aceasta bolnăvicioasă. Când Mara prinde curajul de a-i mărturisi mamei sale despre abuzul prin care trece, mama ei nu o crede. Înfruntând neîncrederea propriei mame, Mara își ia lumea în cap și fuge de acasă. Poate nu pare cea mai bună soluție, dar pentru Mara aceasta a fost o binecuvântare, întrucât astfel a fost capabilă să găsească niște oameni care să o ajute: un grup de punkeri care au sunt acolo atunci când trebuie, printre care în găsește pe Tim și Andi. Ei devin familia ei, o protejează, o iubesc și au grijă de ea. În ciuda tuturor lucrurilor, eu am văzut o Mara puternică. Afectată? Da. Cu probleme în a-și controla furia? Da. Cu un soi de necredință în chestiile în care crede toată lumea? Da. Totuși, Mara este puternică, pentru că a reușit să se desprindă din mediul acela care o consuma fizic și psihic. Dacă pentru Mara căderea a fost bum-ul care a luat-o din acel mediu, pentru Sevan nu a fost așa. Ei se aseamănă, întrucât amândoi au suferit de pe urma unui abuz. Sevan însă, a făcut în așa fel încât abuzul să devină ceva frumos în concepția lui. Da, sună ciudat ceea ce spun, dar asta a fost singura lui modalitate să scape de durere. Pur și simplu a țesut în jurul durerii o minciună în care el și agresorul său erau bine, erau într-o relație. Această iluzie a fost sistemul lui de apărare, felul lui de a reveni cumva la normalitate, de a-și nega abuzul.

- Tim, Mara, Andi.



- Tu în ce crezi? În ce ai încredere?
Mara se încruntă la mine, apoi pufnește în râs.
- Cum adică? Întreabă ea cu vocea pițigăiată de râs. În ce să cred?
- Familie, justiție, iubire, educație, religie, bani.
(...)
- Nu crezi în nici unul din lucrurile astea, continui eu.
Mara se încruntă la mine și mă privește și mai confuză, acum parcă întrebându-se dacă nu am înnebunit.
- În ce crezi insist eu?
- În... viață? În experiențele împărtășite cu oamenii de care îmi pasă? În prietenie?

-Mara și Tim.




     Ce se va întâmpla cu cei doi vreau să descoperiți voi, însă vă anunț că am plâns la un moment dat. Mult. Și am vrut să pun cartea pe raft, să o las acolo și să nu mai aud de ea niciodată. Maria, nu te iert pentru asta, îmi făcusem un întreg film în minte, iar tu l-ai distrus! Și, pentru că cineva m-a sfătuit să spun ceea ce vreau, având în vedere că este recenzia mea, o să spun clar și răspicat: am văzut în Mara și Tim un viitor cuplu, iar Maria a dat cu el de toți pereții. Asta nu se face măi! Nu am nicio îndoială că autorii au o problemă când iau anumite decizii în ce privește personajele. Eu chiar vedeam treaba asta întâmplându-se și... e urât când cineva îți spulberă visele. Not nice! Mi-a plăcut modul în care e organizat totul, fiindcă nu pare o poveste, ci pare că cineva îți aruncă o găleata în cap pentru a te trezi la realitate. Subiectele abordate sunt cât se poate de reale și cât se poate de ignorate de oameni. Aproape toate personajele au principii pe care le-am admirat; chiar dacă nu sunt bune până-n măduva oaselor, personajele sunt normale, au părți rele sau mai puțin rele, iar asta oferă credibilitate.
     Așadar, dacă vreți să renunțați un pic la prejudecăți, dacă vreți să luați contact cu diferite comportamente ale persoanelor abuzate, dacă vreți să intrați într-o lume pe care realitatea se străduiește s-o ascundă, citiți romanul Fața în palme!

P.S. Pentru o altă desfășurare a poveștii(una în care să nu plângeți ca mine) citiți și banda desenată! Interval de încredere este banda desenată care oferă o altă continuare a poveștii și conține aceleași personaje ca romanul Fața din palme.
Mai multe informatii aici: 

Fața în palme
Convergent
La început a fost minciuna

      Romanul Fața în palme poate fi comandat printr-un email la adresa om.heller@gmail.com Preț: 40 RON Transport gratuit! Un semn de carte este inclus în preț. Autograf și dedicație disponibile la cerere.










No comments:

Post a Comment