RECENZIE:
Well, this is something! Ce înseamnă să îți placă atât de mult o copertă, încât aceea carte să urce foarte repede în lista ta de must read. Da, știu, asta denotă superficialitate, dar, deh, ce să-i facem, suntem oameni și ne lăsăm fascinați de multe lucruri. Am cartea de câteva luni pe raft, însă nu am avut timp să citesc în timpul școlii, mai ales că a fost un an intens; a venit și vremea ei. După ce am tot admirat coperta, am răsfoit cartea, am citit doar câteva paragrafe, am mirosit-o și am pipăit-o(că asta fac oamenii nebuni!) am considerat că este timpul să mă pun cu burta pe carte, la propriu. Și ce bine că am luat decizia aceasta! Snow like Ashes e acel bum care m-a zguduit și acum vreau neapărat al doilea volum! Cine vrea să aibă parte de acțiune, lupte, soldați curajoși, personaje mereu în mișcare, intrigi politice, magie, călătorii periculoase și o misiune greu de îndeplinit...trebuie să citească Snow like Ashes de Sara Raasch. Nu lipsește nici dragostea, complicațiile amoroase și o decizie grea pentru cititori. Eu nu sunt admiratoarea triunghiurilor amoroase, recunosc asta, mai ales că produce un fel de ruptură între cititori(gusturile nu se discută și fiecare alege un anumit cuplu), dar sunt conștientă că este o mișcare de marketing bună; acest detaliu atrage mai mulți cititori(curiozitatea!). Totuși, este a doua serie în care acest triunghi amoros nu mi s-a părut deplasat, având în vedere că ambele personaje masculine sunt ceea ce trebuie. Este adevărat că, dacă iei povestea la bani mărunți, găsești anumite clișee, însă important este modul în care autoarea a construit totul, astfel încât să fie o prezentare originală. Da, sunt situații previzibile, însă sunt și evenimente care te surprind.
În Primoria sunt patru regate în care există toate cele patru anotimpuri(Rhythm Kingdoms) și patru regate în care există un singur anotimp(Primăvară, Vară, Toamnă, Iarnă). Regatul Iernii a fost atacat de regele Angra Manu, conducătorul Regatului Primăverii, cetățenii au fost transformați în sclavi, magia i-a fost distrusă, iar monarhul a trebuit să fugă. Cei opt supraviețuitori, printre care Meira, Mather și Sir, se străduiesc să obțină cele două părți ale lănțișorului ce reprezintă sursa magiei din regat, astfel încât să-l învingă pe Angra și să-și redobândească ținutul.
Meira este un personaj care mi-a plăcut foarte mult. Este departe de a fi perfectă, însă dorește să-i ajute pe supraviețuitori cu adevărat. Îl respectă pe Sir, cel care a salvat-o în momentul cuceririi regatului, dar este străbătută și de frustrare, având în vedere că Sir refuză să o implice în călătoriile lor în ținutul Primăverii. Un alt motiv pentru care vrea să participe la aceste acțiuni este dorința de a aparține regatului ei. Când totul a fost distrus, Meira era un copil, așadar ea nu-și amintește nimic din tot ceea ce însemană lumea lor; ea dorește să conteze pentru regat, astfel încât regatul să conteze pentru ea. Conștient fiind de slăbiciunile ei, Sir vrea să o țină la adăpost. Cu ajutorul lui Mather, Meira merge in prima ei misiune în Regatul Primăverii, misiune ce nu merge deloc conform planului, însă se finalizează cu o victorie pentru refugiați. Cu toate acestea, meritul nu îi este recunoscut, iar Sir nu vrea să să o mai implice sub nicio formă în astfel de misiuni. Dacă Sir William o descurajează, Mather încearcă să îi demonstreze cât de importantă este pentru ei. Trăind împreună, de la o vârstă fragedă, cei doi sunt foarte apropiați. Deși îl iubește, Meira știe că relația lor este imposibilă, având în vedere că Mather este viitorul rege. Ea a înțeles lucrul acesta, așa cum l-a înțeles și Mather. Regatul are nevoie de o alianță puternică, de o viitoare regină cu un anumit statut social, nu de o simplă fată. Din păcate, Meira ajunge un pion în acest război, iar destinul ei ia o turnură stranie care o va schimba pentru totdeauna.
Mather este viitorul rege, însă acest titulu nu îi folosește la nimic. Magia pe care o posedă fiecare regat este condusă, destinată doar reginei; este nevoie de un moștenitor pe linia feminină pentru ca magia să funcționeze, iar această neputință îi produce nefericirea lui Mather. Un tânăr al cărui destin a fost furat, al cărui trecut nu există, ale cărui memorii despre regat sunt doar o dorință, un luptător priceput care-și pune viața în pericol pentru un ținut necunoscut lui. Atât el, cât și Meira luptă cu ardoare pentru un regat complet necunoscut. Faptul că nu-și amintesc nimic face ca ei să se simtă distanțați de accea lume; este o dezamăgire, întrucât se presupune că ar trebui să simtă ceva. Mather are multe lucruri în comun cu Meira, însă apropierea dintre ei este un dar și un blestem. Chiar dacă regatul nu le aparține, destinul lor este trasat de legi, reguli pe care nu le pot încălca.
Printul Theron este personajul care completează acest triungi amoros. Un tânăr pasionat de artă, a cărui cameră este ticsită cu romane și tablouri, un viitor rege care nu dorește să urmeze pașii tatălui său. Blând, prietenos cu angajații, mereu interesat de problemele lor, pașnic, dar și antrenat pentru situații limită, Theron este prins în capcana politicii. Destinul lui nu este ceea ce-și dorește, dar este conștient că nu se poate opune tatălui său. Acesta se poartă impecabil cu Meira, nu pentru că i s-a impus, ci pentru că așa este modul lui de a fi. Purtând povara multor regrete, caracterul lui nobil fiind îngrădit de tatăl său, Theron este persoana care trebuie să stea lângă Meira, pentru a exista o șansă de salvare a regatului Iernii.
Cred că nu este o coincidență faptul că iarna este anotimpul meu preferat, nu? So, go Winterians! Mi-a plăcut așa mult această carte, modul în care este construit totul, personajele, evoluția poveștii, încât nu mai am răbdare până apare al doilea volum. Minunat, pur și simplu! Îmi pare rău că a trebuit să aștept atât ca să citesc romanul. Da,da,da îl recomand din tot sufletul, pentru c mi-a amintit ce mult îmi plac romanele fantasy. Vă las câteva citate mai jos, sper să vă bucurați de ele.
"That’s why literature is so fascinating. It’s always up for interpretation, and could be a hundred different things to a hundred different people. It’s never the same thing twice."
“Someday we will be more than words in the dark.”
”Even the strongest blizzard starts with a single snowflake.”
“I don’t need made-up strength. I’m strong enough on my own—me, Meira, no magic or conduit or anything.”
“Holding on to some part of your past even if it means also holding on to the pain of never again having it. That pain is less horrible than the pain of forgetting.”
"Congratuations, everyone,” I announce as I open the door to Noam’s study. “You’ve finally broken Meira, the crazy, orphaned soldier-girl. She’s snapped, all thanks to the mention of floral arrangements.”
" Fear is a seed that, once planted, never stops growing."
“One frozen speck of snow. Then another, and another, and before I know it the roads will be covered in dozens of distinct flakes. All these little pieces combining to create one giant, volatile snowstorm, something beautiful and dangerous and epic.”
“So,” I start as we pull to the left in the hall, “you’re the King of Cordell’s son. How’s that?”
Theron chuckles. “Beneficial sometime, horrible others. You’re beautiful – how’s that?”
“You won’t have to hide forever, sweetheart. Someday our features will blend in, not stand out.”
"Soon he’ll know the blizzard started with me."
Comments
Post a Comment