Madoc și Fallon sunt frați vitregi. Mama ei s-a căsătorit cu tatăl lui, însă nu au o căsnicie fericită, dimpotrivă; cei doi se ignoră, ei îi place să călătorească, iar el se ocupă de afaceri. Copii lor, acum frați vitregi, sunt obligați să locuiască în aceeași casă. Madoc și Fallon se ceartă în fiecare zi, își aruncă vorbe urâte, iar reproșurile apar mereu. Totuși, dacă își petrec ziua certându-se, noaptea ies la iveală alte sentimente. Cei doi au un acord tacit: ziua sunt frați vitregi, se trateză îngrozitor unul pe celălalt, dar noaptea sunt iubiți. Jocul lor se finalizează atunci când părinții află ceea ce se petrece în lipsa lor.
Cei doi sunt despărțiti de părinți mișelește.
Fallon se întoarce după doi doi, vrând să se răzbune. Ea îl consideră pe Madoc vinovat de această despărțire, de suferința pe care a fost nevoită s-o îndure și de pierderea semnificativă a unui lucru ce îi unea. Fallon, fata cu ochelari de tocilară, cea care iubește skateboardingul, se întoarce în casa lui Madoc hotărâtă să riposteze. Are un plan, dar nu reușește să-l îndeplinească în totalitate, întrucât, pe parcus, află cine a fost responsabil de această grea despărțire, iar situația se complică. În scurt timp, Fallon realizează că Madoc a fost o victimă.
Madoc, prietenul cel mai bun a lui Jared, (Jared este personajul principal masculin din Intimidare de Penelope Douglas) este un băiat popular care poate onține tot ce își dorește. În ciuda aparențelor și a atitudinii inițiale față de Fallon, Madoc nu este un băiat rău. Crezând că Fallon l-a abandonat în urmă cu doi ani și le-a spus părinților minciuni despre relația lor, Madoc are sentimente contradictorii față de ea. Pe de o parte, prezența ei în casă îl ațâță și toate momentele frumoase parcă se revarsă peste el. Pe de altă parte, furia clocotește în el, furie îndreptată spre Fallon.
Nu am avut de gând să scriu recenzia acestei cărți. De ce? Nu mi-am putut forma o părere concretă în ceea ce o privește. Nu spun că nu mi-a plăcut, dar nici nu pot afirma că mi-a plăcut mult, așadar nu știam cum să procedez. Deși am citit cartea în urmă cu o săptămână, tot nu am reușit să îmi pun gândurile în ordine. Rivali este o carte drăguță, există o poveste care poate fi condamnată de mulți, există și persoanje zbuciumate, confuze, dar și personaje pe care le-am întâlnit în Intimidare. Acum, cred că marea mea problemă cu această carte este legată de personajele principale, Madoc și Fallon. Jocul de-a șoarele și pisica a fost cam tras de păr. Te urăsc azi, te iubesc mâine. Te urăsc ziua, te iubesc noaptea. Au fost multe scene în care cei doi puteam să vorbească sincer, să clarifice situația, astfel evitându-se multe conflicte. Mi-am dat seama că frumusețea romanului trebuia să fie acest joc între ei doi, însă pe mine nu m-a impresionat. A lipsit ceva, acel ceva care să mă dea pe spate. Nu am simțit nimic citind cartea și, de obicei, când îmi place povestea... mă încearcă un entuziasm copilăresc. În cazul acesta... nu s-a întâmplat nimic. Nu m-a dat pe spate.
Rivali nu m-a impresionat pe mine, dar s-ar putea să vă placă vouă. Gusturile nu se discută! Dacă vi se pare interesantă, citiți-o, dacă nu vă atrage... ei bine, aveți de unde alege.
Comments
Post a Comment