De câte ori nu am văzut în filmele americane cum mamele își hrănesc puii cu pancakes, decorate cu sirop de arțar? De nenumărate ori. Ei bine, noi, românii, nu prea facem pancakes, noi facem clătite, acele clătite subțiri pe care le știm de la părinți, de la bunici, acele clătite făcute de mama, umplute cu gem, simple ca bună ziua. Acum, eu nu pot spune că astea sunt clătitele noastre, ale românilor, deși mamaia mea n-ar accepta nici în ruptul capului că rețeta a apărut prima dată în Franța (dacă nu mă înșală memoria, au apărut în Bretania și erau făcute cu făină de hrișcă la început), ar spune că ea știe rețeta din bătrâni și că este a noastră. Adevărul este că omul de rând nu stă să se gândească la originile preparatelor, omul este interesat de gust.
Trecând de la clătitele noastre, că am luat-o ușor pe arătură, la cele americane, observăm că ale lor sunt preparate din ingrediente nesănătoase (nu că ale noastre sunt mult mai sănătoase, dar este o diferență). Combinația de ingrediente este un dezastru, unele dintre ele fiind oricum dăunătoare sănătății. Bun, dacă mănânci o singura dată... să spunem că nu e o mare problemă, dar, dacă sunteți ca mine, nu o să mâncați o dată-n an. Recunosc, nu am mâncat niciodată pancakes făcute după rețeta originală, deoarece organismul meu reacționează urât când consum alimente procesate, așadar m-am gândit să încerc (sperând să iasă ceva comestibil) o rețetă echilibrată.
Am căutat multe rețete, am citit diverse versiuni, pe multe le-am încercat; unele chiar au fost epic fail. Eu nu știu dacă unii bloggeri culinari încearcă rețetele, le scriu doar așa, ca să fie scrise sau nu reușesc eu să le prepar pentru că... se aliniază stelele greșit, însă cert este că nu toate rețetele găsite pe internet sunt de urmat. Până la urmă am zis să-mi pun mintea la contribuție și să încropesc eu ceva, bine, rău, rămâne de văzut.
Prima rețetă a fost așa și așa, era comestibilă, era ok în ceea ce privește gustul, dar nimic wow. A doua a fost mai bună și am continuat să mă joc cu ingredientele până am găsit o variantă foarte bună.
Sănătoase, gustoase, sățioase, le puteți servi cu fructe, unt de arahide, miere și nuci, ciocolată; le puteți păstra în frigider și se pot lua în caserolă la școală sau la muncă. În plus, le puteți consuma alături de o salată, dacă nu le îndulciți.
Vă las rețeta, sper s-o încercați și să vă placă.
Ingrediente:
- 5 albușuri
- 100 de grame ovăz râșnit (până devine fin, ca făina; aproximativ 8 linguri cu vârf)
- 1 linguriță praf de copt
- 8 linguri de apă
- 1 linguriță ulei de măsline, cocos etc
- un praf de sare
- 2 linguri de iaurt grecesc cu 2% grăsime
- îndulcitor după gust ( eu nu am folosit nimic, dar in genere folosesc miere)
Mod de preparare:
1. Într-un bol se amestecă făina de ovăz, praful de copt, sarea.
2. În alt bol se amestecă albușurile, iaurtul, apa, îndulcitorul și uleiul.
3. Treptat, se adaugă peste ingredientele umede cele uscate.
4. Tigaia se unge cu puțin ulei, se încinge și apoi se pune aluatul (eu l-am pus cu o lingură, dar puteți folosi polonicul sau orice considerați).
5. Așteptați până încep să apară mici bule pe întreaga suprafață a clătitei. De asemenea, veți observa că marginile vor începe să se coacă. Atunci este momentul să întoarceți clătitele.
Au ieșit 15 clătite mici. Eu le-am servit cu miere, arahide coapte și fructe.
Pentru a obține clătite pufoase vă sfătuiesc:
1. Să lăsați aluatul să se odihnească la frigider cinci minute înainte să începeți prepararea clătitelor.
2. Încălziți tigaia, dar când puneți aluatul flacăra de la aragaz trebuie să fie medie spre mică. Dacă flacăra este mare exteriorul clătitelor se va rumeni foarte rău și interiorul o să fie necopt.
Comments
Post a Comment