Skip to main content

Recenzie: Zona Zero de Lavinia Călina

DESCRIERE:

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?
Răspunsul este un roman în același ritm alert și imprevizibil cu care Lavinia Călina ne-a obișnuit din primele sale cărți. Aventura vieții și a morții este doar un pretext pentru o poveste care te va zdruncina din temelii și care te va captiva pe de-a întregul.
Lupta pentru supraviețuire a început!


RECENZIE:

     Mă declar vinovată de faptul că am și alte cărți ale Laviniei, cărți pe care nu am apucat să le citesc încă. Și acum îmi pare rău, având în vedere că mi-a plăcut Zona Zero mult. E clar, și mă pronunț de la începutul recenziei, că mi-a plăcut volumul și voiam să fie, totuși, mai mare. Da, cred că asta e singura nemulțumire legată de roman, a fost mult prea scurt și parcă, spre final, trăgeam de pagini, nu știam dacă să termin de citit sau să amân totul. În plus... finalul... Serios? Chiar așa?
     Nu mă feresc să afirm că pe mine nu m-a atras extrem de mult cartea. Dacă în ceea ce privește celelalte romane ale ei, am fost curioasă, în cazul acestuia... da și nu prea. Voiam să-l citesc, însă ceva mă împiedica.Poate pentru că nu sunt un mare fan al cărților cu zombi, nu mă încântă ideea care s-a format în mintea mea în urma vizionării unor filme cu zombi. Mă bucur că am citit până la urmă și asta îmi este învățătură de minte, să nu mai am idei preconcepute.
    Înainte să vă vorbesc despre carte, nu pot trece nici peste copertă.; nu știu cine este fata, cine a realizat coperta, însă este cu adevărat expresivă și trebuie să recunoaștem că este un plus, atrage privirea și te intrigă.

     Omenirea, așa cum o cunoaștem toți, este în pericol. După ce un virus necunoscut a atacat oamenii, puțini au supraviețuit din cauza acestei răspândiri în masă.
     Destinul, soarta sau Lavinia, bineînțeles, face ca romanul să debutze într-un mod sumbru, fiind conturată o atmosferă tragică: Elena este obligată de circumstanțe să-și ucidă soțul, bărbatul pe care l-a ales din dragoste, deoarece se transformase într-un zombi, un parazit, pentru a folosi termenul corect. Scena este cutremurătoare, avem în față un personaj care a ajuns la capătul puterilor, care pare să nu mai aibă nicio speranță de a supraviețui. Deși uciderea persoanei iubite pare un lucru îngrozitor, Elena decide să facă o alegere în numele corectitudinii și siguranței altora; aceasta este conștientă că bărbatul iubit a dispărut, parazitul care l-a înlocuit este capabil doar de distrugere, de lucruri monstruoase, astfel încât, în ciuda suferinței, ea îi pune capăt zilelor. Chiar din primele pagini ne dăm seama că Elena este aparent o ființă fragilă; o fată slabă de înger nu ar fi fost capabilă să ucidă persoana lângă care se vedea toată viață, întrucât sentimentele i-ar fi întunecat judecata și ar fi făcut-o să vadă doar persoana iubită, nu monstrul care a devenit. Așadar știam că îmi va plăcea de ea și că evoluția ei o să fie surprinzătoare.
     Cinci ani mai târziu, personajul principal este schimbat în totalitate. Elena a avut o revenire spectaculoasă, atât de spectaculoasă, încât dintr-o femeie veselă, cu planuri de viitor, cu dorința de a fi mamă, aceasta s-a transformat într-o femeie dură, capabilă să conducă un grup de refugiați. Transformarea acesteia era iminetă, din punctul meu de vedere. Ori se mobiliza, ori murea, și pentru supraviețuire trebuie să faci sacrificii.
     În acești ani paraziții au declanșat haosul, rămânând în urma lor doar câteva baze cu supraviețuitori. Elena conduce baza cu stoicism, dar, așa cum este de înțeles, pe lângă prieteni aceasta și-a făcut și dușmani. Felul ei de a conduce, puterea ei interioară, duritatea nu este acceptată de toți și unii uneltesc împotriva ei. Pe lângă pericolul exterior, paraziții, Elena are de înfruntat și pericolul ce vine din interior.
     Elena, împreună cu oamenii ei vor salva doi tineri, Vanessa și Vlad și de aici... începe distracția. Nu sunt ironică, dimpotrivă. Mi-a plăcut faptul că o putem privi pe Elena interacționând cu diverse personaje, temperamentul ei lovindu-se de temperamentul altora.
     Romanul m-a ținut mereu în priză, cu toate că, așa cum spuneam, mi-aș fi dorit să fie mai lung, sunt sigură că nu m-aș fi plictisit o secundă. Nici nu știu ce mi-a plăcut mai mult, cert este că fiecare bucățică este interesantă și îți dă de gândit. Într-o lume în care monștrii distrug totul în jurul lor, în care monștri sunt ființele pe care le-ai iubit cel mai mult, merită să te lupți pentru a supraviețui? Există persoane care își găsesc forța interioară, motivația sau determinarea pentru a lupta sau, pur și simplu, renunță crezând că nu mai au niciun motiv să trăiască? Este foarte intneresant să vezi cum asemenea evenimente schimbă oamenii, cum se evidențiază calități sau defecte. Un astfel de eveniment, o astfel de schimbare drastică afectează oamenii, în acest caz supraviețuitorii și este posibil ca un om bun să se transforme într-un om mânat de frustrare, mânie, furie. Așa am perceput eu unele personaje. Virusul nu îi determină pe toți să înțeleagă gravitatea situației și faptul că trebuie să lucreze împreună, sâ gândească mișcările; pe unii doar îi înrăiește.
     Zona Zero este cu siguranță un roman pe care merită să-l citiți! Lavinia, mulțumesc mult pentru roman și promit că îți voi lectura și celălalte cărți, ce stau cuminți pe un raft al bibliotecii mele!
    

Comments